Principalul atribut al unui joc de șah este ceasul, căruia mulți jucători începători nu îi acordă prea multă importanță. Totuși, ceasul de șah are „multă putere”, pentru că este foarte riguros în cronometrarea timpului rezervat jocului.
Ceasul de șah nu a apărut odată cu apariția șahului, ci abia în 1862. Apariția unui ceas de șah era justificată și firească, deoarece atunci când era timp nelimitat pentru a se gândi la mișcări, mulți jucători profitau de acest lucru, în interesul lor. Și, în unele situații, se observa tendința de a nu juca onest.
Este suficient ca exemplu în acest sens să cităm jocul de șah al celui mai mare maestru al timpului său, Louis Paulsen. Acest mare maestru a jucat, desigur, cu măiestrie, dar pe lângă aceasta, adversarii se temeau și de încetineala lui excesivă. Există un caz cunoscut când un joc de șah cu Paulsen de doar 34 de mutări a durat aproape o zi întreagă.
Tocmai din acest motiv, de-a lungul timpului, a venit ideea de a limita timpul partidei de șah, desigur, prin introducerea numărării timpului. Inițial, o clepsidră a fost folosită astfel, dar odată cu dezvoltarea atât a jocului de șah, cât și a altor tehnologii, jucătorii au trecut la utilizarea unui tip modern de ceas.
În prezent, un ceas de șah este reprezentat de două alarme conectate între ele. Când primul jucător începe jocul de șah și își avansează mișcarea, alarma celui de-al doilea jucător este oprită. După ce a făcut mișcarea, primul jucător apasă ceasul deșteptător, iar ceasul celui de-al doilea jucător începe o numărare nemiloasă a timpului.
Uneori este foarte dificil pentru un începător să se adapteze și să se obișnuiască cu timpul alocat partidei jucate. Depinde mult de caracterul persoanei care joacă șah și cât de rezervată este aceasta. Totodată, jucătorul trebuie să fie capabil să gândească pe scurt, să mediteze la mișcare și să aibă încredere în acțiunile sale.
Pentru copiii începători ceasul este mai puțin recomandat, sau chiar contraindicat. Obligațiunea de a apăsa pe ceas la fiecare mutare îi distrage, după ce deseori își pierd concentrarea. Acest lucru influențează rezultatul partidei și se răsfrânge dureros asupra lor.
Abilitatea de a juca la timp se formează treptat. Un rol important în acest proces evolutiv îl are învățătorul de șah sau antrenorul care de fiecare dată monitorizează cu atenție situația.