Educația și șahul

În școala medie de cultură generală nu mai există o deosebire principială între educație și instruire. Se observă tendința contopirii acestor două noțiuni. Conceptul modern al educației le identifică și le atribuie același sens, ceea ce nu este corect. Conform conceptului, instruirea prevede câteva etape: cunoașterea, aplicarea și integrarea. Se subînțelege că orice măsură educațională este orientată către atingerea acestor obiective. Pentru copiii antrenați în astfel de măsuri încadrate în programele lor școlare și extrașcolare apare inevitabil problema transformării informației primite în cunoștințe. Nu este un proces deloc simplu, având în vedere că fiecare copil este un mecanism viu de cunoaștere și autocunoaștere, dar nu un procesor mecanic de prelucrare a informație. Acest mecanism este eminamente personal, îl face unic și diferit de ceilalți, și se numește capabilitatea de a învăța. 

În sistemul vechi de învățământ de această problemă se ocupa educația, dat fiind că copiii se dezvoltă neuniform și au diferit nivel de percepere și înțelegere. Un copil educat este preocupat în mod constant de formarea capacităților sale intelectuale, necesare pentru a acumula cunoștințe cât mai vaste și durabile. Din aceste considerente reiese că educația trebuie să se producă paralel cu instruirea. Este una să oferi cunoștințe și alta să le posezi. Educația este veriga de legătură între aceste două.

Școala modernă a formalizat educația și i-a dat un caracter superficial, încât nu și-o mai asumă ca obligațiune și responsabilitate. Se presupune că odată cu învățarea copilul automat se educă și chiar autoeducă. În realitate lucrurile stau altfel.

În aceste condiții șahul nu este o simplă ocupație, una dintre multe altele, menirea căreia este de a înlătura unele deficiențe în dezvoltarea copiilor privați de o educație calitativă. Șahul trebuie abordat și înțeles ca o alternativă educațională indispensabilă, pentru că practicarea lui vizează acele facultăți mintale care erau anterior în sarcina educației, și anume: gândirea creativă, memoria, imaginația, capacitatea de a calcula, atenția, agerimea și altele. Șahul se implică direct în educarea copiilor ajutându-i astfel să se dezvolte normal, să-și descopere aptitudinile, să-și formeze o viziune clară și corectă asupra lumii. Situațiile de pe tabla de șah îi învață să-și asume sarcini, să-și pună probleme, să le găsească soluții, să concureze pentru rezultat. Șahul le cultivă o calitate foarte importantă – „să acționeze în minte”, pregătindu-i pentru viața matură.   Multiplele experiențe petrecute periodic în mai multe țări ale lumii privind efectele produse de șah asupra dezvoltării cognitive a copiilor remarcă aceleași rezultate: îmbunătățirea calității cititului, ușurință în susținerea testelor de logică, spirit de observație pronunțat, o mai mare capacitate de lucru, abilități de comunicare.

Învățarea șahului la vârsta de 6-10 ani capătă o semnificație excluzivă și datorită faptului că în această perioadă cel mai intens decurge maturizarea fiziologică a structurilor principale ale creierului. Este posibilă mai mult ca altădată influențarea eficientă a sferelor intelectuale și personale ale copilului, care compensează reținerile în dezvoltarea lui psihică, provocate de  insuficiența de atenție din partea părinților.

Prin instruire oricărui copil i se dă șansa să devină în viitor un bun meseriaș, un apreciabil profesionist în domeniul său de activitate. Însă, fără o lucrare coerentă și sistematică de dezvoltare a inteligenței el nu va putea să devină niciodată o personalitate creativă, un om virtuos, capabil să contribuie la îmbunătățirea vieții celor din jur și societății. În această privință șahul de performanță nu doar îi formează anumite capacități, dar îi servește ca bază educațională permanentă, în care se verifică pe sine. Este exact ceea de ce are nevoie o persoană aflată într-un proces continuu de devenire. Urmând acestei idei marele maestru și geniu al șahului contemporan Gari Kasparov a recunoscut că acest joc l-a ajutat să se desăvârșească, încât nu mai este o specialitate ordinară pentru el, dar model de viață în care își trăiește pe deplin sentimentul împlinirii.

Valeriu Ionaș, profesor de șah, consilier pentru probleme de educație