Forța motrică a societății sunt oamenii, iar pe tabla de șah – figurile. În timpul jocului figurile au valori inițiale, care suferă schimbări pe parcurs. Se știe că orice figură își poate atinge apogeul puterii sale și cu același succes poate fi devalorizată și izolată. La fel este și în societate. Nici un om nu se naște notorietate sau renumit. Numai pe parcursul vieții, dezvoltându-se, el își poate experimenta și dovedi valoarea. Omul devine semnificativ și important datorită activității, prin care își manifestă abilitățile și capitalul său intelectual. Pentru a se realiza are nevoie de un mediu adecvat și de condiții însoțitoare. De exemplu, învățând noi acumulăm cunoștințe, care trebuie să-și găsească aplicație în practică. Cineva reușește să devină cel mai bun. Analogic, în șah, Dama cu cele mai multe posibilități, tot are o valoare schimbătoare, relativă. Depinde de acel care o dirijează. Este personalitatea care vrea să se realizeze în toată plenitudinea sa. De aceea, caută oportunități. Într-un caz este bună, în alt caz este slabă – depinde de locul pe care îl ocupă, de sarcinile pe care și le asumă. Cu alte cuvinte, poate fi impunătoare, dar poate rămâne și în umbră, îndeplinind un rol secundar.
În viață valoarea se acumulează, încă din fragedă copilărie. Bariera cea mai dificilă care mereu ne apare în cale este confruntarea omului cu sine însuși. Cunoașterea depinde de atitudinea față de sine. Nimeni nu ajunge cel mai bun în domeniul său dacă renunță la acest proces. Fiecare este figura cu potențialul său ascuns, având statut de personalitate, dar nu fiecare reușește să-și mărească capacitățile și să pună conținut valoric în acțiunile sale. Nu fiecare om ajunge figura cu cea mai mare pondere. Nu oricine se poate ridica la rang de Damă. Dar fiecare își poate juca șansa sa. Pentru a avea un punct de referință în ceea ce ne propunem, marele Einstein ne îndeamnă să abordăm viața ca pe un joc. Cel mai potrivit în acest sens este șahul.
.…………………………………………………………….(va urma)