Una din cele mai importante performanțe ale șahului de care ne bucurăm cu toții constă în faptul că este un joc prietenos și unificator. Desigur, că incită la emoții, uneori debordante, dar cultivă în același timp buna-cuviință fiind și un mijloc eficient de modelare pozitivă a caracterului. Rolul său educațional în dezvoltarea tinerilor generații este incontestabil. Acest lucru a fost încetățenit și obținut de-a lungul anilor prin respectarea unor reguli simple de comportament. De aceea, ar fi greșit să credem că predarea șahului nu trebuie să includă și o activitate educațională din partea pedagogului (antrenorului). Mai mult, urmând programul lor de pregătire copiii care învață șahul trebuie obișnuiți cu unele din aceste reguli lesne de îndeplinit.
De exemplu, înainte de orice partidă trebuie să dăm mâna cu adversarul, indiferent de sexul și vârsta acestuia. Este nu doar un salut, ci un semn de respect, la care se poate adăuga și o urarea de succes. La sfârșitul partidei se obișnuiește de asemenea strângerea de mână, și este bine ca gestul să vină din partea învinsului care îi mulțumește partenerului său și îl felicită în acest fel pentru victorie.
Un alt moment: partida trebuie să decurgă într-un loc de liniște maximă. Ne concentrăm asupra jocului nostru, nu dăm sfaturi altor jucători, nu comentăm jocul lor, nu purtăm discuții, nici în șoaptă. Dacă ne ridicăm de la masă pentru a ne recrea, o facem în tăcere, fără zgomotul care ar atrage atenția cuiva din sală.
Când suntem într-o situație excepțională și cazul nostru necesită implicarea arbitrului, putem rupe tăcerea. Dar și acest lucru îl facem fiind în criză de timp, când nu permite amânare. Regula ne cere să ne ridicăm și să mergem la arbitru pentru a-i prezenta problema, fără a-i deranja pe ceilalți competitori.
Când piesele cad în timpul unei mutări, jucătorul care a deranjat poziția trebuie să le aranjeze pe timpul său. Un motiv de controverse îl provoacă adesea situațiile care sunt sub incidența regulii: piesa atinsă trebuie mutată. Nu de puține ori arbitrii se află în dificultate la turneele de copii. Pentru a evita totuși complicațiile trebuie să știm că mutarea a fost făcută dacă am dat drumul piesei din mână, indiferent dacă am apăsat ceasul sau nu.
Din păcate, copiii cu greu își formează reflexul mutării cu piesa atinsă. Oricât am încerca să-i învățăm că mutarea este o acțiune responsabilă și ireversibilă, ei rămân impulsivi și nerăbdători, iar mâinile lor merg înaintea minții. Cu toate acestea, trebuie să știm că o dată ce au fost modificate și stabilite, regulile devin unice pentru toți.
Aproape toți copii învață șahul de la o vârstă fragedă. O data cu acumularea primelor cunoștințe trebuie introduse și regulile de conduită pe timpul partidei. Acest lucru este necesar ca jocul să se desfășoare într-o atmosferă de înțelegere reciprocă și comportamentul jucătorilor în momentele culminate să rămână în limitele decenței și eticii sportive.