În viață orice decizie o luăm în funcție de împrejurări și necesități. Mai întâi ne apreciem posibilitățile și perspectivele, apoi acționăm. Voința ne conduce spre scopul dorit, dacă inițial ni-l putem imagina, îl putem argumenta și etapiza, fiind conștienți de faptul că oricând ar putea fi corectat sub presiunea realității obiective. În jocul de șah este ca în viață, alegerile noastre sunt cele care ne trasează calea spre rezultatul final. Orice decizie am lua, ea va avea impact asupra partidei. Şi atunci, avem în sarcină să cântărim atent fiecare mutare și să fim previzibili.
Căutând să explicăm intențiile noastre, să ne planificăm acțiunile, să ne justificăm faptele, procedăm la fel cum procedează șahistul în timpul unei confruntări. Chiar dacă nu cunoaștem șahul, nu avem abilitatea de a ne aprecia situația, dar încercând să căutăm soluții pentru o anumită problemă, bazându-ne pe gândirea și certitudinea noastră, fără să ne dăm seama ne asemănăm unui șahist preocupat de a pătrunde cât mai adânc în conținutul jocului.
În viață totul depinde de ceea ce alegem. Subînțelegem că alegerea ne cere nu doar concentrare maximă, dar și predispoziția de a rezolva. De aceea, mai este nevoie de ceva – de liniște. Ca să ne manifestăm plenar aptitudinile intelectuale avem nevoie de o stare netulburată, însoțită de buna dispoziție. Echilibru interior este o condiție primordială. Doar așa putem lua decizii bune. Orice grabă, orice decizie pripită, făcută sub presiune, va fi insuficient gândită, şi adesea eronată. Și, în rezultat, de ea va beneficia altcineva.
Atât timp cât suntem implicați într-o partidă de șah trebuie să știm să ne deconectăm de impresii, retrăiri, emoții și alți factori excitanți. Capacitatea șahistului de a intra într-o stare de calm, de concentrare, detașându-se de problemele cotidiene și focusându-și întreaga atenție asupra jocului, este un indiciu al valorii sale.
O altă latură importantă a unui șahist de succes este pregătirea sa. Tocmai de aceea șahul nu poate fi trecut în lista jocurilor de noroc. Soarta partidei nu se decide accidental. Dimpotrivă, este o luptă a intelectului uman pentru realizare și propria desăvârșire. Șahistul, aidoma unui savant, adună cunoștințe, cercetează, analizează, calculează și face comparații între ceea ce este și ceea ce vrea să obțină.
Toate aceste lucruri le-a cunoscut geniul fizicii moderne Albert Einstein, care de altfel era și un bun șahist. Istoria consemnează partide frecvente de șah între el și prietenul său, al doilea campion mondial, Emanuel Lasker. În arhive de asemenea s-au păstrat fișe de partide jucate care denotă clar pasiunea sa pentru șah. Experiența personală în domeniul șahului l-a ajutat să înțeleagă foarte profund legăturile imanente a jocului minții cu viața. Datorită acestei experiențe Einstein a elaborat formula succesului, care poate fi exprimată în felul următor: S(succesul) = X+Y+Z, unde X – munca sistematică, Y – abilitatea de a „ține limba după dinți”, iar Z – tratarea vieții ca pe un joc.
Ulterior această formulă a devenit un reper sigur în activitatea multor personalități celebre. De exemplu, campionul mondial la șah Gary Kasparov a verificat și demonstrat în practică veridicitatea formulei succesului. Investigațiile sale în acest sens a fost descrise în cartea Șahul ca model al vieții.